De ce Pluto nu mai este cea de-a 9-a planetă a sistemului solar

Un prim argument este că Pluto este mult mai mică (atât ca volum cât şi ca masă) decât orice altă planetă din sistem, având masa chiar de cinci ori mai mică decât Luna. Este un corp teluric, aşa cum sunt Mercur, Venus, Pământul şi Marte, dar nu se află în aceeaşi zonă a sistemului solar cu aceste planete, vecinii săi fiind giganticele planete gazoase Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun. Din acest motiv, există unii astronomi care sunt de părere că Pluto s-ar fi format în afara sistemului solar, fiind la un moment dat capturată de gravitaţia Soarelui. Alţi astronomi sunt de părere că Pluto a fost una dintre lunile lui Neptun.

Un alt argument important este legat de orbita neobişnuită pe care o descrie Pluto în jurul Soarelui. Toate planetele din sistemul nostru solar se deplasează pe orbite relativ plane în jurul Soarelui, însă orbita lui Pluto formează un unghi de 17 grade faţă de planul celorlalte orbite. În plus, orbita lui Pluto este şi foarte eliptică şi intersectează orbita planetei Neptun pentru o perioadă de 20 de ani din cei 248 cât durează mişcarea sa de revoluţie. Nicio altă planetă nu intersectează orbita altei planete. Doar cometele şi asteroizii fac acest lucru.

• Record de turiști în Japonia! Cât au cheltuit cei 3,31 milioane de vizitatori?
• 1 din 10 copii, victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar

În plus, cea mai mare dintre cele cinci luni ale lui Pluto, Charon, are aproape jumătate din dimensiunea lui Pluto. Din această cauză, unii astronomi au recomandat ca Pluto şi Charon să fie considerate mai degrabă un sistem binar de planete pitice şi nu o planetă cu satelitul său.

Toate aceste „probleme de identitate” ale lui Pluto au determinat Uniunea Astronomică Internaţională (IAU) să adopte două rezoluţii la 24 august 2006 prin care au recatalogat acest corp cosmic drept planetă pitică.

Primul dintre aceste documente este Rezoluţia 5A prin care este definit termenul de „planetă” — „O planetă este un corp cosmic care (a) se află pe o orbită în jurul Soarelui, (b) dispune de suficientă masă pentru ca propria sa gravitaţie să o modeleze într-o formă de echilibru hidrostatic (aproape rotundă) şi (c) şi-a curăţat vecinătatea orbitală de alte corpuri (asteroizi, comete)”.

Pluto este relativ rotundă şi se află pe orbită în jurul Soarelui, dar această orbită se intersectează cu cea a lui Neptun. Criticii acestei rezoluţii susţin că există şi alte planete, printre care şi Pământul, care nu au reuşit să-şi cureţe vecinătatea orbitală de alte corpuri. Pământul, spre exemplu, se întâlneşte în mod regulat cu asteroizi aflaţi în apropierea orbitei sale.

Rezoluţia 5A identifică şi două noi categorii de obiecte aflate pe orbite în jurul Soarelui: „planetele pitice” şi „corpurile mici” din sistemul solar. Conform acestei rezoluţii, o planetă pitică este „un corp cosmic care (a) se află pe orbită în jurul Soarelui, (b) dispune de suficientă masă pentru ca propria sa gravitaţie să o modeleze într-o formă de echilibru hidrostatic (aproape rotundă), (c) nu şi-a curăţat vecinătatea orbitală şi (d) nu este un satelit al altei planete.

Corpurile mici din sistemul solar sunt corpuri aflate pe orbite în jurul Soarelui, dar care nu sunt nici planete şi nici planete pitice.

Cealaltă rezoluţie, 6A, i se adresează în mod special lui Pluto, reclasificând-o drept planetă pitică.

Conform acestor rezoluţii votate în cadrul IAU, sistemul nostru solar este format din 8 planete: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun. În afară de Pluto, în categoria planetelor pitice mai intră şi Ceres (cel mai mare obiect din cadrul centurii de asteroizi dintre planetele Marte şi Jupiter) dar şi 2003 UB313 sau Eris (un obiect şi mai îndepărtat de Soare decât Pluto, din cadrul Centurii Kuiper, centura de comete şi asteroizi de la marginea sistemului solar, de dincolo de orbita lui Neptun). În categoria corpurilor mici din sistemul solar intră asteroizii şi cometele.

Sursa: Agerpes